Rezistența microbiană reprezintă rezistența unor microorganisme la un agent antimicrobian care a fost inițial eficace pentru tratamentul infecțiilor cauzate de acestea.
Microorganisme rezistente pot fi bacterii, ciuperci, virusuri sau paraziți. Acestea sunt capabile să reziste atacului medicamentelor antimicrobiene, cum ar fi antibioticele, antifungicele sau antiviralele, astfel încât tratamentele standard devin ineficiente si infectiile persista, crescând riscul de se transmite și la alte persoane.
Utilizarea și abuzul de medicamente antimicrobiene, precum antibioticele, accelerează apariția unor tulpini rezistente la medicamente.
Infectiile provocate de microorganismele rezistente nu reușesc să răspundă la tratamentul standard, rezultând în boli prelungite, costuri ridicate pentru sistemul medical si un risc mai mare de deces.
Este foarte important să înțelegem că tratamentul prescris de medic trebuie respectat conform indicațiilor. Mai mult, tratamentul cu antibiotice trebuie limitat la cazurile care chiar necesită un astfel de tratament, iar acest tip de medicamente nu trebuie să existe ca auto-medicație.
Dacă medicul pediatru nu a prescris antibiotice copilului nu înseamnă ca este un medic care nu-și practică meseria corect, ci a luat această decizie în funcție de anumite date clinice și paraclinice.
În ceea ce privește România și numărul încă mare de pacienți cu tuberculoză din țara noastră, este foarte important să conștientizăm existența tulpinilor de bacil Koch rezistente la tratamentul standard.
Putem contribui la combaterea rezistenței prin spalarea mainilor si evitarea contactului cu persoanele bolnave, respectarea schemelor de vaccinare si folosirea medicamentelor antimicrobiene numai atunci când acestea sunt prescrise de un specialist. De asemenea, finalizarea tratamentului chiar dacă simptomele s-au îmbunătățit și interzicerea împărțirii medicamentelor antimicrobiene cu ceilalți sau folosind retetele altora sunt foarte importante.
