Am stricat multă mâncare și am făcut multă, mult mai multă mâncare bună, cinstită. La fel ca mine sau chiar mai bine, mulți alți pioni, nebuni sau regi care populeză bucătăriile și livrează zilnic mâncare bună, mediocră sau proastă unei națiuni flămânde și tot mai preocupată de aspirații prea înalte pentru a-și mai îngădui să facă mâncare pentru sine.
Poate că emisiunile de televiziune contribuie la așezarea bucătarilor pe un piedestal, dar în cele din urmă consumatorul e cel care decide dacă piedestalul e din marmură sau din cretă.
Însă pentru a putea face asta în cunuștință de cauză, consumatorul trebuie să fie educat, inclusiv sau mai ales în legătură cu meseria de bucătar. Despre asta vreau să vă vorbesc astăzi, fără să am pretenția că la finalul acestei ore veți ști tot ce e de știut despre această meserie, dar cu convingerea că măcar veți avea curiozitatea ca de azi înainte să priviți lucrurile și din altă persepctivă.
Am astăzi un invitat savuros, un secret mic și nu tocmai curat despre corupția din bucătării, o rețetă de chef pe care o poți face acasă foarte repede și câteva idei pe care sper să le socotiți interesante.
