Primul tramvai electric a început să circule în București pe 9 decembrie 1894.
Colorat în verde și inscripționat cu numărul 14, primul tramvai electric din București circula de la Cotroceni la Obor și avea 8 vagoane cu motor şi opt remorci. Tramvaiul 14 pleca de la Uzina Electrică, mergea pe Splaiul Independenţei, trecea Dâmboviţa pe Podul Domniţa Maria, traversa Bulevardul Regina Elisabeta via Splaiul Gării Centrale şi îşi continuă drumul pe bulevardele Academiei, Carol I şi Pache Protopopescu. Capătul de linie de la Obor se afla la Şcoala Iancului.
La momentul introducerii în circulație, consilierii primăriei s-au opus înfiinţării tramvaiului electric, „considerându-l o calamitate pentru public, pentru că firele electrice pot trăsni oameni şi animale şi vedem cu toţii ce aspect hidos prezintă sârmele acestea spânzurate în aer pe nişte stâlpi imposibil de privit“, după cum s-a consemant în scrierile din 1894.
Au existat și îngrijorări că noile tramvaie vor lăsa pe drumuri un număr mare de oameni – ”avem în țară cei mai buni potcovari din toate țările vecine, iar potcovarii noștri s-au dovedit cei mai buni luptători în timp de război. Dacă nu va mai fi nevoie de potcoave, ei se vor duce să lucreze în alte țări, iar prezența lor ne va lipsi tocmai în vremuri de restriște”, susțineau unii consilieri municipali.
În Monitorul Comunal, nr. 45 din 1900, scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea, pe atunci primar, combătea aceste argumente hilare: “România, ţară eminamente agricolă, aceasta este o banalitate, toată lumea vede că e o necesitate absolută ca ţara noastră să nu mai rămână pe viitor eminamente agricolă (…) Mai sunt şi alte ţări care produc mult fân şi cresc multe vite: aşa este de pildă Elveţia, consideraţiunea aceasta n-a împiedicat-o câtuşi de puţin de a adopta tracţiunea electrică pentru tramvaiele lor”.
