Ne-am plâns, uneori, de restricțiile impuse de pandemie, de faptul că ne-a fost greu să stăm în casă, să nu ne întâlnim cu prietenii sau să facem lucrurile despre care credeam că dau un sens vieții noastre.
Unii, ne mai plângem și acum, pentru că restricțiile continuă.
În România trăiesc, însă, peste 850.000 de persoane cu dizabilități.
17.000 dintre acestea încă trăiesc în centre sociale de recuperare și reabilitare.
Pentru unele dintre ele, a fost dificil să înțeleagă ce se întâmplă cu lumea din jurul lor, de ce trebuie să poarte mască sau de ce nu mai au voie să iasă până la magazinul din colț sau în parcul de peste drum.
Izolarea i-a făcut să se simtă – mai mult decât înainte de pandemie – ca într-o închisoare. Iar comparația nu este deloc exagerată.
A fost dificil și pentru cei din centre, dar și pentru cei care trăiesc pe cont propriu sau în familii. Pentru unii pandemia a fost o ocazie să învețe lucruri noi.
Cum ar fi să folosească diverse aplicații care să-i ajute să nu mai fie atât de singuri.
Așa că se întâlnesc, uneori, online.
La o astfel de întâlnire a participat și colega noastră, Liliana Nicolae.
