La 8 mai 1980, membrii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii anunțau, la Geneva, că “toate popoarele” au fost “eliberate de variolă”, la aproape două secole de la descoperirea unui vaccin împotriva acestei maladii, relatează France Presse.
Virusul variolei, al cărui singur rezervor viral este omul, se transmite prin salivă, aerosoli şi, într-o mai mică măsură, prin lenjerie contaminată.
La 10 ani după înfiinţarea OMS în 1948, fosta Uniune Sovietică propunea, cu ocazia unei reuniuni a acestei organizaţii, “într-un moment de destindere din perioada Războiului Rece”, ca omenirea să lupte împreună pentru eradicarea variolei, își amintește Larry Brilliant, un epidemiolog american. “Statele Unite au acceptat imediat”, a adăugat el.
A existat atunci “o voinţă publică şi politică”, a subliniat specialistul american, deplângând totodată “naţionalismul” ce prevalează în prezent în faţa noului coronavirus.
La 40 de ani după eradicarea variolei, maladia respiratorie COVID-19 a paralizat, în doar câteva luni, întreaga planetă, ceea ce variola nu a reuşit niciodată, în contextul în care rata ei de mortalitate era de aproximativ 30%, cauzând peste 300 de milioane de victime doar în secolul al XX-lea.
“Putem să învăţăm multe lucruri de la variolă pentru a le folosi împotriva COVID-19”, precum importanţa depistării cazurilor, izolarea bolnavilor şi a contactelor acestora, a explicat medicul Rosamund Lewis, coordonatoarea programului anti-variolă din cadrul OMS.
Atunci când OMS a lansat un program intensificat de eradicare în 1967, experţii medicali “mergeau din uşă în uşă” pentru depistarea bolnavilor, a precizat aceeaşi specialistă.
Nu fără întârziere, anumite ţări au înţeles în cele din urmă că trebuie alcătuită “o armată de sănătate publică” în faţa COVID-19, “pentru a-i îndemna pe oameni” să monitorizeze cazurile de infectare, a dezvăluit Rosamund Lewis.
De atunci, monitorizarea se face prin intermediul unor aplicaţii mobile sau prin apeluri telefonice, bazându-se pe buna-credinţă a oamenilor, însă OMS a făcut din această iniţiativă unul dintre obiectivele sale principale, cu atât mai mult cu cât nu există deocamdată un vaccin împotriva noului coronavirus.
Vaccinul împotriva variolei a fost descoperit la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când medicul britanic Edward Jenner a remarcat că inocularea virusului variolei taurinelor (“Variolae vaccinae” / “Variola vacii” – de aici derivând termenul de “vaccin”, de la cuvântul latinesc “vacca”/ “vacă”) îi protejează pe oameni.
Înainte de campania mondială de vaccinare, populaţia practica “variolizarea”, o metodă veche de imunizare, constând în inocularea virusului pentru a provoca o formă benignă, care să preîntâmpine o formă mai gravă de variolă.
Procedeul “proteja eficient, dar avea inconvenientul că lăsa să circule variola”, susține Anne-Marie Moulin, medic la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS) din Franţa.
Însă, “în anumite ţări, variolizarea a continuat şi după descoperirea vaccinului”, a adăugat aceeaşi cercetătoare, citând cazul Indiei, care a fost foarte afectată de această boală.
Vaccinarea a fost “elementul principal al victoriei” contra virusului, dar acest succes reprezintă şi “rezultatul unei colaborări internaţionale” bazate pe campanii de prevenţie, de tratament şi de diagnosticare, a spus Angela Teresa Ciuffi, cercetătoare la Institutul de Microbiologie din cadrul Universităţii din Lausanne.
Smallpox is the first & only disease to be permanently eradicated worldwide.
40 years later, amid #COVID19, it is a reminder of how international health cooperation can achieve significant and lasting good. https://t.co/sMNkexie51 via @WHO pic.twitter.com/X7yJSimnQB
— United Nations (@UN) May 8, 2020
La aproape 10 ani după apelul lansat de URSS, variola provoca încă 2 milioane de decese pe an în lume. Din acest motiv, OMS a lansat în 1967 un program intensificat de luptă împotriva variolei.
Ultimul caz de variolă majoră a fost semnalat în 1975 în Bangladesh şi ultimul caz de variolă minoră în 1977 în Somalia. În 1978, totuşi, o specialistă britanică în fotografie medicală care lucra în proximitatea unui laborator în care se făceau cercetări asupra variolei a fost infectată şi a murit din această cauză.
În lume, există doar două laboratoare acreditate pentru a conserva virusul variolei, la Kolţovo (Rusia) şi în Atlanta (Statele Unite), însă fiole vechi cu acest virus au fost descoperite, în 2014, într-un alt laborator american.
Perioada care a trecut de la eradicare a fost marcată de o dezbatere rămasă nesoluţionată despre distrugerea ultimelor stocuri cu acest virus. Conform experţilor, din punct de vedere tehnic este posibilă recrearea virusului în laborator, însă OMS interzice acest lucru.
La patru decenii după eradicarea variolei, spectrul acesteia persistă şi chiar s-a consolidat odată cu apariţia ameninţărilor bioteroriste.
Pe lângă variolă, “noul coronavirus nu este decât un simplu exerciţiu de antrenament”, întrucât în zilele noastre majoritatea persoanelor nu au fost niciodată vaccinate şi sunt, deci, vulnerabile, a declarat David Evans, specialist în virusologie la Universitatea Alberta din Canada şi care, pentru prima dată, în 2017, a recreat virusul variolei cabaline.
Dacă ar fi reintrodusă, variola “ar putea fi devastatoare pe parcursul primelor săptămâni”, cu atât mai mult cu cât “pandemia de COVID-19 a arătat cât de mult timp le ia sistemelor de sănătate publică să îşi activeze logistica”, a afirmat Rosina Ehmann, specialistă la Institutul de microbiologie din cadrul Forţelor armate ale Germaniei.
