Marele actor Amza Pellea s-a născut în Băilești, județul Dolj, la 7 aprilie 1931, într-o familie cu cinci copii, urmând cursurile Colegiului Național ”Carol I” din Craiova și ale Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale” din București (1955).
Reprezentant al promoției de aur a teatrului românesc, el a interpretat, în teatru sau film, atât personaje istorice, cât și personaje contemporane sau din repertoriul clasic universal, iar talentul său deosebit pentru comedie a fost pus în valoare prin interpretarea binecunoscutului personaj Nea Mărin, amintește Agerpres.
Amza Pellea debutat pe scena Teatrului Național din Craiova în piesa lui Oscar Wilde ”Ce înseamnă să fii onest”, în rolul lui Jack Worthing. Realizează multe alte roluri pe scena craioveană: Verdenikov (”Ani de pribegie” de Aleksei Arbuzov), Vlădică Ilarion (‘Tudor din Vladimiri” de Mihnea Gheorghiu), comandantul vasului (”Tragedia optimistă” de Vsevolod Visnevski), Bepe (”Gâlcevile din Chioggia” de Carlo Goldoni), Horatio (”Hamlet” de Shakespeare), colonelul Dobre (”Ecaterina Teodoroiu” de Nicolae Tăutu), Otto Katz (”Soldatul Sveik” de Iaroslav Hasek), Esteban (”Fântâna turmelor” de Lope de Vega) ș.a. Ulterior avea să fie și director al Teatrului Național din Craiova (22 martie 1973 — 24 septembrie 1974).
În 1961, Radu Beligan l-a luat la teatrul nou-înființat de el — Teatrul de Comedie. Pe această scenă interpretează alte personaje, printre care: Brettschneider (”Svejk în al doilea război mondial” de Brecht, 1962), Pietro (”Umbra” de E. Svart, 1963), Manole (”Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu, 1964), subcomisarul (”Capul de rățoi” de G. Ciprian, 1966), Platonov (”Un Hamlet de provincie” de Cehov, 1967), Hrisanide (”Interesul general” de Aurel Baranga, 1972), Hickok (”Buffalo Bill și indienii” de A. Kopit, 1973).
Tot în București a mai jucat la Teatrul Mic, Teatrul Nottara și Teatrul Național, impunându-se ca unul dintre actorii cei mai reprezentativi ai scenei românești. La Teatrul Național este distribuit în rolurile lui Petre Dinoiu (”Comoara din deal” de Corneliu Marcu, 1977) și Vlad Țepeș (”A treia țeapă” de Marin Sorescu, 1979).Ultimul rol creat în teatru a fost cel al bătrânului moșier Muromski, din ”Procesul” de Suhovo-Kobîlin (regia Gheorghe Harag, 1983).
Talentul său a fost pus în valoare și de rolurile din filme, Amza Pellea abordând cu măiestrie registre interpretative foarte variate. Debutul în lungmetraj a fost în ”Setea” (1961). Și-a câștigat o mare popularitate în urma interpretării rolurilor principale din filmele ”Dacii” (1967) și ”Mihai Viteazul” (1970), precum și a rolurilor dramatice din ”Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” (1972) și ”Osânda” (1976).
A colaborat cu regizori de prestigiu ai filmului românesc, precum Sergiu Nicolaescu, Dan Pița, Mircea Mureșan, Mircea Drăgan, Dinu Cocea, Gheorghe Vitanidis, Geo Saizescu, Francisc Munteanu. În filmografia sa se mai află peliculele: ”Alarmă în munți”, ”Celebrul 702”, ”Haiducii”, ‘Tudor”, ”Neamul Șoimăreștilor”, ”Războiul domnițelor”, ”Puterea și adevărul”, ”Ciprian Porumbescu”, ”Stejar-extremă urgență”, ”Un comisar acuză”, ”Tată de duminică”, ”Eu, tu și Ovidiu”, ”Melodii, melodii’, ”Capcana mercenarilor”, ”Imposibila iubire”, ”Un petic de cer”.
Pentru o mare parte dintre admiratorii săi, Amza Pellea se identifica cu personajul creat de actor — Nea Mărin — în binecunoscutele emisiuni de televiziune care s-au bucurat de un mare succes. Textele scenetelor cu Nea Mărin sunt scrise în totalitate chiar de Amza Pellea. Marele artist a împrumutat de la concetățenii săi din Băilești particularitățile de limbă și situațiile de viață, pe care le-a dăruit publicului său, îmbogățite și nuanțate cu umorul său viguros. De altfel, personajul este luat din viața reală. Amza mărturisea că acesta ”s-a născut ca un fel de omagiu adus unui unchi de-al meu”.
A fost și scenarist la comedia de mare succes ”Nea Mărin miliardar” (regia Sergiu Nicolaescu), în colaborare cu Vintilă Corbul și Eugen Burada. Considerată una dintre cele mai reușite comedii cu tentă parodică din cinematografia românească, ”Nea Mărin miliardar” a avut un succes de public nemaiîntâlnit în România, dar și în alte țări.
Considerând filmul drept o creație aproape exclusivă a marelui actor care întruchipează personajul principal (și pe dublul său american), Ov. S. Crohmălniceanu scria: ”Creat în întregime de Amza Pellea, este opera unui excelent actor și fin observator al psihologiei omenești, înzestrat totodată cu multă invenție umoristică, personajul neavând o configurație anterioară mitică, așa ca Păcală sau Tândală. Acum Nea Mărin există în deplinătatea cuvântului, are o identitate incontestabilă, aceasta constituind principala lui virtute artistică, deloc neglijabilă. Sergiu Nicolaescu a trebuit doar să-i dea drumul în film, fiindcă oricare ar fi calitatea acestuia, Nea Mărin, și încă miliardar, umple sălile de spectacol”.
Amza Pellea a fost distins cu Premiul Asociației Cineaștilor din România în 1971 pentru rolul titular din filmul ”Mihai Viteazul”, iar în 1976 pentru cel din ”Osânda” (Manolache Preda), într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după ”Velerim și Veler Doamne” de Victor Ion Popa. În 1977 a câștigat Premiul de interpretare masculină — cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional din filmul ”Osânda”. În 1984, la Festivalul de film de la Costinești, i-a fost decernat Premiul special in memoriam pentru rolul din ”Imposibila iubire”.
Amza Pellea a fost și profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică.
A fost căsătorit timp de 25 de ani, din 1958, cu Domnica Mihaela, având o fiică, pe Oana Pellea, care i-a moștenit talentul actoricesc.
Amza Pellea a murit la 12 decembrie 1983, la București, fiind răpus de un cancer pulmonar la vârsta de doar 52 de ani. Trupul său neînsuflețit odihnește în Cimitirul Bellu.
Locuitorii din Băilești, de care Amza Pellea se simțea indestructibil legat, îi cinstesc memoria prin manifestări organizate în fiecare an. În Băilești există o Casă de cultură, o stradă, o grădiniță și o școală care poartă numele lui Amza Pellea, iar în centrul localității a fost construită o fântână pentru el. Tot aici, în 2008, an în care s-au comemorat 25 de ani de la moartea actorului, a fost inaugurată Casa memorială ”Amza Pellea”, unde pot fi văzute o serie de obiecte tradiționale, obiecte personale, precum și fotografii cu familia și prietenii lui Amza Pellea..
La 7 aprilie 2011, în ziua în care ar fi împlinit 80 de ani, marele actor a primit o stea in memoriam pe Walk of Fame din Piața Timpului, în centrul istoric al Capitalei, pentru extraordinara carieră în lumea teatrului și filmului. Steaua a fost dezvelită de către fiica sa, Oana Pellea
În Parcul Tineretului din Băilești a fost dezvelită în decembrie 2011, în semn de respect și prețuire pentru marele actor, o troiță cu chipul lui Amza Pellea, pe care sunt scrise cuvintele rostite cândva de acesta: “Oricât voi trăi și oriunde va fi să mor, voi rămâne băileștean până în străfundul sufletului”.
O placă comemorativă dedicată marelui actor a fost dezvelită la 28 octombrie 2015, în București, pe strada Salcâmilor, locul unde Amza Pellea și-a trăit ultimii ani din viață.
