Președintele Klaus Iohannis a depus, miercuri, o coroană de flori, la troița din Piața Universității din București, în memoria victimelor Revoluției din Decembrie 1989. Au trecut 33 de ani de atunci, iar Dosarul Revoluției nu este nici acum soluționat. Răniții și familiile celor dispăruți la Revoluție și-au pierdut orice speranță că vinovații vor mai fi trași la răspundere.
Parchetul General anunța, în august, că a refăcut rechizitoriul în Dosarul Revoluției și că i-a trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității pe fostul președinte Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și fostul al Aviației Militare, Iosif Rus. Dar nici până acum nu a fost stabilit un termen de judecată.
Nu se vrea pedepsirea vinovaților, s-a convins Cristi Mircea Vasile, președintele Asociației Răniții Revoluției din Sibiu încă din ziua în care a fost chemat la audieri, la București:
„Nu se vrea, să știți, ne-au pus pe drumuri de atâtea ori, am primit citație. Vă dați seama, de la Sibiu, vii noaptea și când ajungi îți spune simplu: <<Vă mulțumim că ați făcut prezența, puteți merge acasă!>> Păi stai puțin, adică citația pentru ce ne-ai dat-o, numai să fim cu prezența? Deci nu se vrea, am văzut clar că nu se vrea, cred că se așteaptă să nu mai fie domnul Iliescu, care e bine mersi. Eu nu văd un sfârșit, o finalitate a Dosarului Revoluției și nu va fi, vă spun, eu am 61 de ani dar nu apuc să spună: <<Da, asta s-a făcut, asta s-a întâmplat, ăștia sunt vinovații.>>”
Domnul Vasile avea 27 de ani la Revoluție. Era marochiner la fabrica 13 decembrie din Sibiu. Pe 22 decembrie, a plecat împreună cu colegii spre centrul orașului, unde erau foarte mulți demonstranți:
„În 22 decembrie am fost împușcat în spate lângă coloană și în picioarele amândouă, la ora 3.15, știu precis pentru că nu mi-am pierdut cunoștința. Simți un fel de căldură, eu la picior când am vrut să pășesc atunci am observat că nu mai am control la picior, dar am fost conștient exact până la spital. 27 de ani (aveam), aveam 3 copii și vă spun sincer, n-am crezut că voi scăpa pentru că-mi curgea sânge de la picior ca la robinet.”
La audierile din Sibiu, s-a făcut însă reconstituire la fața locului și atunci a aflat și cine a tras:
„Eu știu cine m-a împușcat dar nu se vrea adevărul. Știu cine m-a împușcat și nu doar pe mine, știți când am aflat? Când am fost chemat la audieri, ne-am dus la fața locului și am reconstituit toate: unde ați fost voi, unde au fost ăia. Dacă vă spun că la ora actuală ei beneficiază de aceste drepturi, de cât e acea indemnizație… Domnul general Voinea, procurorul de atunci și domnul Joarză știu pentru că au avut rezoluția. Domnul general Voinea era în comisia de execuție a soților Ceaușescu, vă dați seama cum a putut să rămână în continuare să cerceteze Dosarul Revoluției, e strigător la cer.”
Potrivit procurorului general Gabriela Scutea, rechizitoriul refăcut de procurori are în centru acțiunile din perioada 22-30 decembrie, când s-a tras în continuare în populație, deși Nicolae Ceaușescu părăsise sediul Comitetului Central al PCR. Puterea fusese preluată atunci de Consiliul Frontului Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu.
În decembrie 1989, au murit peste 1.000 de oameni și cel puțin 4.000 au fost răniți.
Foto: Inquam Photos / George Călin
