Documentar de Liliana Nicolae
Pe 26 aprilie 1986, la ora 1 și aproape 24 de minute (ora Ucrainei), reactorul numărul 4 al centralei atomo-electrice de la Cernobîl sărea în aer. Catastrofa de la Cernobîl este rezultatul unui cumul de factori și decizii nefericite.
Reactorul care a explodat era programat pentru reparații. Administratorii centralei au vrut să profite de oprirea tehnică pentru a efectua și anumite teste. Mai multe întâmplări au determinat amânarea testelor programate ziua pentru schimbul de noapte.
În schimbul de noapte lucra însă o echipă fără experiență. Aceasta a început testul fără să țină cont de parametrii modificați de colegi în timpul zilei, considerând că modificările sunt rezultatul unei probleme. Fără să respecte procedurile și încercând să remedieze presupusa problemă, angajații centralei au creat condițiile perfecte pentru declanșarea dezastrului.
O explozie uriașă a cazanelor de abur din componența reactorului a provocat un incendiu și un lanț de alte explozii în lanț, generând scurgeri radioactive.
Vântul a purtat norul radioactiv peste granițele Uniunii Sovietice. Moscova însă a ascuns proporțiile dezastrului, numărul celor care au murit și a impus ca în certificatele de deces să nu existe cuvântul “radiații”.
Un nor radioactiv și un val de secretomanie. În blocul comunist informațiile despre accidentul de la Cernobîl erau drămuite cu grijă. Se făceau pregătiri pentru defilarea de 1 Mai și nimic nu trebuia să strice atmosfera de sărbătoare. Nici la București. Nici la Moscova. Nici la Kiev.
Cum au aflat românii ce s-a întâmplat la Cernobîl
Cronologia evenimentelor de la Cernobîl
