La 9 noiembrie 1989, Zidul Berlinului, construcția care împărţise Germania în două unităţi statale distincte, a căzut.
A fost momentul care anunța sfârşitul regimurilor comuniste în Europa Centrală şi de Est și, totodată, începutul unei noi ere europene.
Cancelarul Angela Merkel, care a trăit în spatele Cortinei de Fier, va prezida ceremoniile programate, sâmbătă, în capitala germană.
Construcţia zidului, vasta structură de beton şi sârmă ghimpată care a separat fizic şi simbolic Occidentul de lagărul comunist, a început la 13 august 1961, amintește Agerpres.
În 28 de ani, 5.000 de est-germani au evadat şi 191 au murit încercând să-l sară, potrivit datelor publicate în lucrarea “The Fall of the Berlin Wall: 25 Years Later: A look Back”. La 23 mai 1987, grănicerii au găsit poate ultima persoană care avea să moară acolo.
Cu mult timp înainte ca zidul să fie construit, Berlinul devenise un centru al confruntării Est-Vest. După înfrângerea Germaniei naziste, în 1945, oraşul a fost divizat în sectoare controlate de americani, francezi, britanici şi sovietici. La Conferinţa de la Potsdam (iulie-august 1945), Marea Britanie, Uniunea Sovietică şi Statele Unite au agreat ca, în aşteptarea unui acord de pace, câteva foste teritorii germane din est să fie preluate de Polonia şi Uniunea Sovietică. Puterile vestice au primit coridoare terestre şi aeriene pentru transport către Berlin prin Germania de Est.
3 trei ani mai târziu, sovieticii au blocat accesul terestru către Berlinul de Vest.
Introducerea unei noi monede în zonele vestice pe fondul obiecţiilor sovietice îi determinase pe aceştia să oprească transporturile feroviare, rutiere şi pe apă către Berlin. Pentru a menţine oraşul în viaţă, SUA şi aliaţii lor au lansat transportul aerian – Berlin Airlift, în 1948.
Zonele ocupate de marile puteri după război au devenit statele moderne ale Germaniei de Est şi de Vest: Republica Democrată Germană în zona de est, sovietică, şi Republica Federală a Germaniei în cele trei zone vestice. Oraşul Berlin a rămas divizat în patru sectoare, fiecare controlat de una din puteri. Sectoarele britanic, francez şi american formau Berlinul de Vest, iar sectorul sovietic – Berlinul de Est, pe care Germania de Est îl pretindea drept capitală.
“La început au fost sârma ghimpată şi bolţarii, aruncaţi în panică în miezul nopţii. Apoi, beton şi cărămizi, turnuri de control, mitraliere, un câmp minat luminat şi sângele celor care încercau să sară peste Zidul Berlinului, un simbol gri al Războiului Rece”, notează lucrarea “The Fall of the Berlin Wall: 25 Years Later: A look Back” publicată de Associated Press în 2015. Mulţi istorici plasează căderea Zidului Berlinului în centrul succesiunii evenimentelor din 1989, conform lucrării “The 1989 Revolutions in Central and Eastern Europe. From Communism to Pluralism”.
