În fiecare an, la 29 mai, este celebrată Ziua internaţională a Muntelui Everest (#EverestDay) pentru a marca momentul istoric în care neo-zeelandezul Edmund Hillary şi nepalezul Tenzing Norgay au cucerit pentru prima dată cel mai înalt vârf de pe Pământ, la 29 mai 1953.
Cu o înălţime oficială de 8.848,86 metri, potrivit ultimelor date anunţate în 2020 de autorităţile din Nepal, Muntele Everest este celebru pe tot globul pentru că este cel mai înalt de pe glob, multe persoane visând, încercând şi puţin reuşind să-i cucerească vârful.
Ziua internaţională a Muntelui Everest îi celebrează pe aventurierii care au reuşit pentru prima dată să escaladeze vârful, dar şi pe toţi alpiniştii îndrăzneţi care îşi asumă uriaşele riscuri pentru a păşi pe “acoperişul lumii”.
Situat la graniţa dintre Nepal şi China în Himalaya, acest munte a căpătat mai multe nume de-a lungul deceniilor – numele său nepalez este Sagarmatha, cel tibetan este Qomolangma (“Zeiţa sfântă a lumii”), în timp ce numele englezesc provine de geodezul britanic Sir George Everest (1790-1866), care a condus Serviciul Geodezic al Indiei.
Tentativele de escaladare a Muntelui Everest au început în anii 1920, cu diverse expediţii conduse de britanici. În timp ce câţiva alpinişti s-au apropiat de vârf, abia în 1953, în timpul celei de-a noua expediţii, această performanţă supremă a fost în cele din urmă realizată de şerpaşul nepalo-indian Tenzing Norgay şi Edmund Hillary.
Deşi este posibil ca alţi doi alpinişti, George Mallory şi Andrew Irvine, să fi atins vârful în 1924, ei au dispărut după ce au plecat în ultima etapă a călătoriei şi nu se cunoaşte dacă au reuşit să-şi îndeplinească misiunea, trupul lui Mallory fiind descoperit în 1999.
Din 1953, mii de alţi alpinişti, de la 13 ani la 80 de ani, au continuat să urce pe munte, numărul lor fiind tot mai mare de la an la an.
