La 25 mai 1979, un băiețel în vârstă de 6 ani din New York dispărea fără urmă.
A urmat o amplă campanie de căutare. S-au înălțat baloane spre cer, au fost legate panglici roz în copaci, au fost împânzite orașele cu afișe reprezentând chipul celui dispărut și au fost anunțate recompense fabuloase, întrucât nimic nu era prea mult pentru familia îndurerată.
În 1983, administrația de la Washington decreta ziua națională a copiilor dispăruți, devenită – în timp – una internaţională.
Numărul european pentru astfel de cazuri este 116.000, disponibil şi în România.
Copiii dispăruţi ajung, în cele mai multe cazuri, victime ale violenţei şi exploatării.
