Fantezie, imaginaţie şi un strop de praf magic sunt ingredientele zilei de 24 iunie, când este celebrată Ziua internaţională a zânelor, creaturi supranaturale prezente în mituri şi legende. În prezent, poveştile cu zâne sunt duse mai departe prin filmele de animaţie, decoraţiuni miniaturale de grădină şi cărţi pentru copii.
În toate culturile există referinţe la spirite şi creaturi fantastice care fac fapte bune sau rele în funcţie de natura lor. Însă nicio cultură nu întrece multitudinea celor prezente în ţesătura sofisticată a culturii celtice, notează Agerpres.
Spiriduşii şi gnomii mitologici care nu semănau nici pe departe cu zânele încântătoare din filmele şi arta din ziua de astăzi. Erau cu toate acestea creaturi utile, care îndeplineau sarcini domestice.
Mai erau şi banshee, însă prezenţa lor nu era de bun augur. Erau considerate prevestitoare ale unor nenorociri.
Multe dintre aceste creaturi mărunte erau asociate cu natura. Driadele erau spirite ale pădurii, în timp ce gnomii locuiau la rădăcina copacilor. Varietatea zânelor de apă din folclorul lumii este la fel de vastă. De la sirene la nimfe de apă, spiritele acvatice întruchipează tot atâtea forme pe câte soiuri de peşti populează oceanele.
Pe cât de micuţe erau, zânele puteau fi puse uneori şi pe fapte rele. Într-o legendă galeză, Tylwyth Teg este o familie de zâne cunoscute pentru răpiri. Denumite şi ”Bendith y Mamau” (”binecuvântările mamei”), aceste creaturi schimbau copiii la naştere.
