Iniţiată în 1973 şi susţinută de personalităţi publice şi de 180 de ţări, Ziua Mondială a Salutului este un îndemn la comunicare şi un instrument pentru menţinerea liniştii şi a păcii în lume. Salutând astăzi cel puţin 10 persoane, vom dovedi importanţa pe care o dăm comunicării personale în menţinerea bunelor relaţii.
Etnologii spun că în lume sunt vorbite 6.909 limbi, iar cel mai popular cuvânt de salut este Hello, care este şi formula universală de salut la telefon.
Strânsul mâinii, o formă de salut încărcată de un simbolism profund, este obiceiul care se practică cel mai des când doi oameni se întâlnesc, chiar şi femeile se salută uneori astfel, deşi sărutul pe obraz îi face acestui gest o serioasă concurenţă.
Îmbrăţişatul şi sărutul merg bine împreună şi sunt preferate de cei care se cunosc mai bine ori nu s-au văzut de mult.
Pe mapamond, salutul are însă forme foarte diferite:
Japonezii se înclină, britanicii spun doar Bună ziua şi îşi dau mâna, francezii îşi strâng mâna şi se sărută pe ambii obraji la sosire şi la plecare.
În schimb, în Tibet este foarte politicos să scoţi limba când întâlneşti pe cineva prima oară, iar inuiţii îşi freacă nasurile la prima întâlnire, în Botswana oamenii îşi ating palmele uşor, dar nu le strâng, în Cambodgia se lipesc palmele şi se apropie de piept, cu cât palmele se ridică mai sus, cu atât respectul arătat este mai mare.
În nordul Mozambicului oamenii bat de trei ori din palme înainte să spună bună ziua, iar în Australia, la prima întâlnire nu e politicos să îmbrăţişezi sau să săruţi şi nici să vorbeşti despre chestiuni personale.
