Născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa, în judeţul Gorj, Constantin Brâncuşi a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova şi Şcoala de Bellearte din Bucureşti.
Copilăria avea să îi fie marcată de lungi perioade de ucenicie în diverse ateliere.
Fuge de două ori de acasă, prima dată la vârsta de 11 ani, a plecat la Târgu Jiu unde s-a angajat vopsitor de lână într-o boiangerie. Contractul de angajare pe care îl încheiase cu patronul spunea că „este primit pe trai, laolaltă cu toţi ucenicii, pe două rânduri de ţoale, de Paşte şi de Crăciun, şi ce-om mai vedea”.
Câteva luni mai târziu, fuge a doua oară de acasă, de data aceasta, mai departe, la Slatina şi la Craiova, unde lucrează ca servitor sau ca spălător de vase în diverse restaurante şi bodegi.
După ce a terminat Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, a primit post de profesor de caligrafie şi desen, în oraşul Mizil, judeţul Prahova. A refuzat postul şi a revenit la Hobiţa.
La vârsta de 27 de ani, Constantin Brâncuși a plecat pe jos la Paris.
În 1906, pe când avea 30 de ani, genialul sculptor expunea pentru prima oară în Franţa, ţară a cărei cetăţenie o va obţine în 1952, şi unde va muri 5 ani mai târziu, la vârsta de 81 de ani, fiind înhumat în cimitirul Montparnasse din Paris.
Cele mai accesibile creaţii ale sale sunt, pentru români, Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana infinitului, de la Târgu Jiu.
