În 1989, Armata a tras în propriul popor, la Timișoara.
62 de persoane au fost ucise în acea zi de duminică și peste 180 au fost rănite de forțele de represiune, doar pentru că au dorit să trăiască liberi.
Ordinele criminale, venite de la București, au fost puse în aplicare de ofițerii zeloși ai Armatei române, care au trimis în stradă soldați înarmați, transportoare de trupe dar și tancuri.
La primele ore ale dimineții, în zona centrală a orasului, dar și Piața Maria, acolo unde, cu o zi înainte, se adunaseră sute de oameni pentru a impiedica evacuarea pastorului reformat Lazlo Tokes arăta dezolant.
Geamurile magazinelor au fost sparte, iar cărțile cu biografia lui Nicolae Ceaușescu zăceau arse în mijlocul străzii. Către orele prânzului, armata încearcă o demonstrație de forță și scoate pentru defilare fanfara militară.
Soldații erau, însă, huiduiți. În tot orașul, oamenii încep să se strângă în grupuri din ce în ce mai mari și mărșăluiesc spre Județeana de Partid. Acolo, sute de militari, dar și pompieri și ofițeri de miliție, îi așteaptau pe manifestanți.
Revoluționarii au reușit să incendieze mai multe mașini de pompieri.
Între timp, pe străzile orașului au început să apară transportoarele blindate și tancurile. Șefii Armatei, dar și cei ai Miliției și Securității, au ajuns la Timișoara și au preluat conducerea.
După-amiază, Nicolae Ceaușescu a convoacat o teleconferință cu autoritățile locale și a dat ordinul care avea să declanșeze infernul.
Orașul s-a transformat într-un câmp de război. Primii martiri ai Revoluției cădeau sub glonțele militarilor în zona centrală a Timișoarei.
S-a tras în tot orașul, în Piața Libertății, la Catedrală, la Podul Decebal, în Calea Girocului și în Calea Aradului. Spre seară, focurile de armă s-au întețit, iar numărul morților și al răniților a crescut.
Trupurile victimelor, atât ale revoluționarilor răniți, cât și ale celor uciși, au fost transportate la Spitalul Județean.
Împușcăturile au continuat întreaga noapte, la fel și arestările.
351 de persoane au fost reținute de forțele de represiune în acea zi.
- Dan Turcu
