Întâiul CD a fost produs în scop comercial la 17 august 1982 de compania Philips la o fabrică de lânga Hanovra, în Germania. Primele CD-uri şi CD playere au fost introduse în noiembrie 1982 în Japonia.
Apariţia oficială pe piaţă s-a realizat, în 1991, în emisiunea “Tomorrow’s World” de la BBC, prezentat drept invenţia “care va revoluţiona muzica”, pe CD-ul folosit ca model fiind imprimat albumul Bee Gees – “Living Eyes”.
“The Visitors” al grupului suedez ABBA a fost însă primul album dedicat publicului larg imprimat pe un CD.
Lansate comercial în noiembrie 1982, CD-urile au marcat începutul trecerii de la tehnologia analogică la cea digitală. Până în octombrie 1982 deja fuseseră lansate în Japonia 50 de albume.
La început, costul unui CD era în Japonia echivalentul a 20 de euro de azi iar un player costa până la 2000 de euro, potrivit istoricului prezentat de Philips.
Dacă în 1982 au fost produse în total 400.000 de CD-uri, în 1983 s-a ajuns la 6.000.000 de unităţi pentru ca în 1985 să fie produse peste 25 de milioane de CD-uri.
Evoluţia a fost atât de rapidă, încât doar până în 2007 în lume au fost vândute peste 200 de miliarde de CD-uri.
CD-urile au ajuns în Europa abia în martie 1983, iar Philips CD100 (FOTO JOS) a fost unul dintre cele mai populare playere din acea perioadă.
Începuturile CD-ului
Cercetările au început încă din anul 1974 în laboratoarele Philips, sub conducerea lui L. Ottens, directorul diviziei audio, însă cei de la Sony au fost primii care au reuşit să prezinte public un model de disc digital audio în 1977 cu ocazia unui târg de echipamente audio.
Pe 8 martie 1979, Philips face o primă demostraţie publică a modului în care funcţionează un disc optic de 11.5 cm (diagonala unei casete audio) şi un cititor pentru acesta, la Eindhoven.
Lucrând împreună Sony şi Philips, cei doi giganţi tehnologici au reuşit să-şi unească cercetările şi să-şi perfecţioneze invenţia care avea ulterior să ia numele de CD. Scopul lor încă de la început a fost să creeze un suport mai rezistent, mai compact şi cu o calitate a sunetului superioară vinilului.
Cum au fost decise dimensiunile şi gaura din mijloc
De la prototipul de 11.5 cm s-a ajuns la 12 cm din dorinţa lui Norio Ohga, preşedintele Sony. Iniţial proiectul CD-ului a pornit de la ideea de a avea un mediu de stocare pentru date şi audio care să poată reţine 60 de minute de înregistrări, doar că preşedintele Sony îşi dorea foarte mult să aibă pe noul mediu păstrată “Simfonia a IX-a” de Beethoven. Capodopera muzicală avea în înregistrarea preferată a lui Norio Ohga 74 de minute. Aşa că şi dimensiunile noii invenţii au fost modificate.
Decizia standardizării găurii din mijloc pentru CD a fost decisă cu ajutorul unei monezi, puse pe mijlocul mesei de J. Sinjou, directorul laboratorului Philips de cercetare pentru CD, într-o şedinţă comună Philips – Sony. Moneda era una olandeză de 10 cenţi.
Primele CD-uri şi CD playere au fost introduse în noiembrie 1982 în Japonia.
Primul CD lansat oficial în Statele Unite ale Americii a fost albumul lui Bruce Springsteen – “Born in the USA”, în anul 1984.
Mai multe detalii despre acest subiect puteţi citi în documentaţia Philips disponibilă aici: http://www.philips.com/b-dam/corporate/research/technologies/cd/The-Emergence-of-the-Compact-Disc_v2.pdf
FOTO: Shutterstock
