În urmă cu 140 de ani, în paralel cu acțiunea diplomatică, Guvernul a proclamat independența de stat a României.
Astfel, la 9 mai 1877, ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu declara, în Parlament, că suntem ” în stare de rezbel”, că suntem “dezlegați de legăturile noastre cu Înalta Poartă și prin urmare suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare”.
Adunarea Deputaților votează o moțiune prin care lua act că ”rezbelul între România și Turcia, că ruperea legăturilor cu Poarta și independența absolută a României au primit consacrarea lor oficială”. Și Senatul a adoptat o moțiune în sensul declarației guvernului: tributul datorat Imperiului Otoman a fost anulat și trecut în contul cheltuielilor pentru armată.
Intrată în război, Armata română a cucerit pe rând redutele otomane de la Plevna, Grivița, Opanez, Smârdan și Vidin. La început, Puterile garante, cu excepția Italiei s-au abținut să recunoască independența României. S-a întâmplat însă în martie 1878 prin Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano și prin Tratatul de la Berlin (din iulie 1878).
Câștigată cu jertfa a peste 10.000 de ostași, independența țării avea să reprezinte un imbold moral pentru înfăptuirea Marii Uniri.
