Confidenţialitate

14 februarie, sărbătoarea Sfântului Valentin

În fiecare an, la 14 februarie, îndrăgostiţi din întreaga lume îşi celebrează protectorul spiritual.

Istoria acestei sărbători se pierde în negura vremurilor.

Biserica Catolică recunoaşte cel puţin trei sfinţi diferiţi care poartă numele Valentin sau Valentinus, toţi martiri. Una dintre legende spune că Valentin era preot în Roma, în perioada secolului al III-lea. Atunci când împăratul Claudius II a hotărât că bărbaţii tineri pot fi soldaţi mult mai buni decât cei cu soţii şi familii, a interzis pentru primii căsătoria. Preotul Valentin, realizând injusteţea acestei legi, l-a înfruntat pe Claudius şi a continuat să-i căsătorească, în secret, pe tinerii îndrăgostiţi. Când acţiunile sale au fost descoperite, împăratul roman a dat ordin ca preotul să fie ucis, notează portalul History.

Mulţi susţin că acest preot era Sf. Valentin din Terni, un episcop, adevăratul patron al acestei sărbători. Şi el fusese decapitat la ordinul aceluiaşi împărat, în afara zidurilor Romei. Alte legende sugerează faptul că Valentin a fost ucis pentru încercările sale de a-i ajuta pe creştini să fugă din închisorile romane, unde erau adeseori bătuţi şi torturaţi. Potrivit uneia dintre legende, un deţinut, pe nume Valentin, îndrăgostit de fata administratorului închisorii, i-a trimis acesteia prima scrisoare de dragoste (prima “valentină”), înainte de a muri, pe care a semnat-o “De la Valentinul tău”, o expresie care este folosită şi astăzi.

Abia la sfârşitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, în care a fost executat Valentin, să-i poarte numele şi să fie dedicată martiriului său, punând astfel capăt sărbătorii păgâne a Lupercaliilor, un festival ce marca venirea primăverii, cu ritualuri de fertilitate şi găsirea perechii. Sfântul Valentin, cunoscut ca Sfântul Valentin al Romei, a existat ca persoană, fiind comemorat la 14 februarie, în calendarul romano-catolic. Martirul a fost înmormântat într-un cimitir de pe Via Flaminia, în zona de nord a Romei.

Poetul englez medieval Geoffrey Chaucer a fost prima persoană care a marcat Ziua Îndrăgostiţilor, ca fiind ziua celebrării iubirii, în poezia sa “Parliament of Foules” din 1475, între versurile sale aflându-se şi următoarele: “For this was sent on Seynt Valentyne’s day / Whan every foul cometh ther to choose his mate”. În termeni moderni, versurile ar spune: “Aceasta a fost de ziua Sfântului Valentin, când fiecare pasăre vine acolo să-şi aleagă perechea”. Aceste rânduri reflectau credinţa larg răspândită în Evul Mediu că păsările îşi alegeau perechea la mijlocul lunii februarie. Această credinţă s-a suprapus peste Ziua Sfântului Valentin, care a devenit “sfântul patron al îndrăgostiţilor”, potrivit Scrapbook.

Saluturile cu ocazia acestei zile erau populare în Evul Mediu, însă mesajele scrise au început să apară abia după 1400. Cel mai vechi mesaj scris de Sf. Valentin, care există încă, a fost o poezie scrisă în 1415 de Charles, duce de Orleans, soţiei sale, în timp ce era închis în Turnul Londrei, în urma capturării sale în bătălia de la Agincourt. Mesajul scris face parte acum din colecţia de manuscrise a Bibliotecii Britanice din Londra, Marea Britanie. Câţiva ani mai târziu, se pare că regele Henry al V-lea a angajat un scriitor pe nume John Lydgate pentru a compune o “valentină” către Catherine de Valois.

În Marea Britanie, această zi a început să fie populară prin secolul al XVII-lea. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, era ceva obişnuit ca prietenii şi îndrăgostiţii din toate clasele sociale să schimbe mici mărturii de afecţiune sau note scrise de mână, iar până la 1900 felicitările tipărite au început să înlocuiască scrisorile scrise în urma îmbunătăţirilor aduse tehnologiei de imprimare. Felicitările gata făcute erau o modalitate uşoară pentru oameni de a-şi exprima emoţiile într-un moment în care exprimarea directă a sentimentelor proprii era descurajată. Tarifele poştale mai ieftine au contribuit, de asemenea, la creşterea popularităţii trimiterii de felicitări de Ziua Îndrăgostiţilor, notează Agerpres.

Probabil că americanii au început să schimbe “valentine” făcute manual la începutul anilor 1700. În anii 1840, Esther A. Howland (1828-1904) a început să vândă primele “valentine” produse în serie din America. Femeia de afaceri, cunoscută şi sub numele de “Mama Îndrăgostiţilor”, a realizat creaţii elaborate cu dantelă reală, panglici şi poze colorate. Potrivit Greeting Card Association, doar în SUA, astăzi, sunt trimise aproximativ 190 de milioane de felicitări de Ziua Îndrăgostiţilor, această zi fiind a doua cea mai mare sărbătoare a anului, după Crăciun.

Ziua Îndrăgostiţilor a fost adoptată în mai multe ţări europene, între care şi România, în ţări de pe continentul asiatic, precum China şi Coreea de Sud, în America de Sud şi Africa, Australia. În alte ţări, Valentine’s Day este văzută ca ziua în care membrii familiei îşi arată dragostea unul faţă de celălalt, dar şi faţă de prieteni. Unele tradiţii includ şi cadouri pentru copii, iar altele dovezi de apreciere între prieteni. În acelaşi timp, multe alte ţări au propria lor sărbătoare dedicată iubirii. În acest sens, amintim Dragobetele, care este sărbătorit de români la 24 februarie, şi care păstrează unele atribuţii ale zeului dragostei în mitologia romană, Cupidon, fiind patronul dragostei şi al bunei dispoziţii.