Născut pe 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj, Constantin Brâncuşi era al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși, cioplitor în lemn, și al Mariei Brâncuși, casnică.
Copilul Constantin Brâncuşi fuge de două ori de acasă, prima dată la vârsta de 11 ani, a plecat la Târgu Jiu unde s-a angajat vopsitor de lână într-o boiangerie. Contractul de angajare pe care îl încheiase cu patronul spunea că „este primit pe trai, laolaltă cu toţi ucenicii, pe două rânduri de ţoale, de Paşte şi de Crăciun, şi ce-om mai vedea”.
Câteva luni mai târziu, fuge a doua oară de acasă, de data aceasta, mai departe, la Slatina şi la Craiova, unde lucrează ca servitor sau ca spălător de vase în diverse restaurante şi bodegi.
După ce a terminat Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, a primit post de profesor de caligrafie şi desen, în oraşul Mizil, judeţul Prahova. A refuzat postul şi a revenit la Hobiţa.
La vârsta de 27 de ani a plecat pe jos la Paris.
Traseul pe care l-a parcurs a fost Hobiţa, Tismana, Vodiţa, Bahna, Vârciorova. A trecut graniţa Imperiului Austro-Ungar, s-a oprit la Budapesta, Viena şi München. În Elveţia, la Basel, nu a mai avut bani şi a trebuit să-şi vândă rândul de haine pe care l-a avut în rucsac şi ceasul de la mână.
A ajuns după un an de zile, pe 16 iulie 1904 la Paris. S-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase unde a învăţat doar doi ani pentru că la 30 de ani era limita de vârstă şi a fost exmatriculat. Mai târziu, le spunea prietenilor ca i-au făcut un bine pentru că oricum nu mai avea ce să înveţe la acea şcoală.
Totodată, s-a angajat şi ca spălător de vase într-un restaurant.
În 1907, Brâncuşi a lucrat câteva luni în atelierul lui Auguste Rodin. Acesta i-a observat talentul şi i-a propus lui Brâncuşi să rămână şi să lucreze alături de el, plătit. Brâncuşi i-a refuzat propunerea, spunându-i: „Maestre, la umbra copacilor falnici nu creşte nimic.” La rândul lui, Rodin i-a răspuns: „Brâncuşi, ai dreptate. Esti la fel de încăpăţânat ca şi mine.”
Urmează perioada de afirmare, 1907 – 1910, când a realizat trei mari opere de tinereţe: în 1907, „Rugăciunea”, comandă pentru cimitirul din Buzău; în 1908, „Sărutul”, prima variantă, ajungând după 30 de ani de căutări să-l stilizeze în Poarta Sărutului de la Târgu Jiu; în 1909 „Cuminţenia Pământului”.
